Începuturile artistice ale lui Bogdan Nueleanu sunt marcate de căutări intense și influențe rafinate ale unor artiști consacrați precum Constantin Brâncuși sau Peter Jecza, care îi canalizează talentul în direcția sculpturii.
Își îndreaptă atenția spre metal, ca material inedit de lucru, aparent neobișnuit pentru un sculptor, fiind atras de valențele cromatice pe care acesta le poate oferi. Are curajul asocierii diferitelor tipuri de metale, în aparentă incompatibile, pe care le transformă în structuri echilibrate care se aglutinează perfect.
Astfel, regăsim în sculpturile sale metale care poartă amprenta timpului sau metale vibrante ce funcționează ca o oglindă pentru realitatea înconjurătoare. Identificam ușor în piesele create sensibilitatea cromatică a pictorului combinată cu măiestria sculptorului, reușind astfel să transpună culoarea în materie palpabilă, să însuflețească și să modeleze cu emoție un material aparent inert.
Bronzul, inoxul sau oțelul devin materiale compatibile, transformate de către artist prin metoda cerii pierdute sau prin sudură în mediu de gaz protector. Dă astfel naștere unei materii etern fluide, însuflețite de simbol și emoție cu valențe cromatice unice.
“Cum poate o picătură de metal să fie vie dar și încremenită în cădere, să fie atât de expresivă încât să-ți dea senzația că încă curge, incandescentă, având în același timp noblețea strălucirii, care îți intră în suflet ca și cum ar fi parte din el? Sculptorul Bogdan Nueleanu răspunde la toate acestea prin arta sa, cu creații precum „Hot composition” sau „Metallic fluid”. Astfel de lucrări cu adevărat plastice îmbogățesc vizualul, dar dincolo de ochi el vede sufletul.” Peter Stragher
Arta lui Bogdan Nueleanu se află la întâlnirea a doi mari artiști ai României, reprezentanți ai regiunii Banat, Petru Jecza, sculptor de mare valoare care transformă bronzul într-un material demn de un rege al metalelor și Constantin Lucaci, precursor al sculpturii în oțel inoxidabil.
Într-un astfel de context, sculptorul Bogdan Nueleanu ridică la rang înalt, alături de bronz, alte două metale, banalul oțel și inoxul strălucitor, reușind în egală măsură să le înalțe și să le coboare, să le dilate și să le închege, să le topească și să le înghețe în forme și structuri care transmit emoții, rememorează caractere sau reprezintă simboluri eterne ale culturii universale. Transformând cele trei metale, artistul devine un “alchimist” care își creează propria materie de lucru, cu care pictează fără pensulă și sculptează fără daltă.
“Întâmplarea joaca un rol important in elaborarea mai multor lucrări. De ce? Pentru ca metalul atinge temperaturi ridicate, datorita încălzirii sale cu flacăra aparatului de sudura, devine fluid si își caută propriul drum, un drum care devine, atunci când metalul se răcește, o forma care coexista cu întregul si face parte din el.” Robert Șerban